Rss Feed Tweeter button Facebook button Youtube button

Demmers Teehaus Magazinul Online Demmers Teehaus – Cultivam pasiunea noastra pentru ceai

O carte despre ceai, artă şi viaţă

1. CUPA UMANITĂŢII

“La început, ceaiul a fost medicament, însă cu timpul a devenit băutură reconfortantă. A pătruns pe tărâmul poeziei, ca una dintre distracţiile societăţii educate în China secolului al VIII-lea, iar în Japonia secolului al XV-lea a fost ridicat la rangul de religie a frumosului, sub numele de „calea ceaiului“ – un cult bazat pe adoraţia frumuseţii ascunse în sordidul co tidian. Calea ceaiului propovăduieşte puritatea şi armonia, miracolul bunătăţii reciproce, romantismul încrederii în ordinea socială. El constituie în esenţă o religie a imperfectului, pentru că încearcă să transpună în formă posibilă imposibilul vieţii de zi cu zi.

Filosofia ceaiului nu este doar o sumă de concepte estetice, în accepţia obişnuită a termenului, deoarece exprimă şi ideile noastre etice şi religioase despre natură şi om. Este totodată igienă, pentru că vorbeşte despre binefacerile curăţeniei; este economie, pentru că dovedeşte că putem găsi confort şi în lucrurile simple, nu numai în cele complexe şi scumpe; este de asemenea geometrie morală, în măsura în care defineşte proporţia dintre om şi univers; întrupează adevăratul spirit al democraţiei orientale, pentru că le permite tuturor adepţilor săi să fie aristocraţi ai gustului.

Lunga perioadă în care Japonia a fost izolată de restul lumii a favorizat introspecţia, care la rândul ei a dus la rafinarea filosofiei ceaiului. Casele noastre, obiceiurile, hainele şi bucătăria japoneză, ceramica, pictura, chiar şi literatura noastră, toate au fost profund influenţate de calea ceaiului. Cei care vor să ştie mai multe despre cultura japoneză nu pot în nici un caz trece cu vederea influenţa pe care a avut-o ceaiul asupra acesteia. Cultura ceaiului a pătruns atât în elegantele budoare ale nobililor, cât şi în umilele case ale oamenilor de rând. Orice ţăran ştie să facă aranjamente florale, orice muncitor ştie să aprecieze frumuseţea apelor şi a munţilor noştri. În limbajul cotidian, spunem despre cineva că „nu are pic de ceai în el“ dacă nu-şi dă seama de tragicomicul dramei personale; pe de altă parte, despre estetul care dă prea multă importanţă emoţiilor emancipate şi nu are ochi pentru dramele din imediata sa apropiere spunem că „are prea mult ceai în el“. ”

 

Okakura Kakuzo: Cartea ceaiului, Editura Nemira, 2008. Se poate citi şi cumpăra:

http://www.scribd.com/doc/31597699/Okakura-Kakuzo-Cartea-ceaiului

Faceţi o vizită în magazinul nostru online, unde găsiţi ceaiuri verzi japoneze excepţionale!

Okakura Kakuzō (Tenshin) s-a născut în anul 1862, la Yokohama. La numai cinci ani de la naşterea sa, a avut loc Restauraţia Meiji (1867), care a redeschis porţile Japoniei către lume, după o izolare cvasicompletă de douăsute de ani. Meiji (1868–1912) afost în primul rând perioada în care Japonia a păşit pe drumul modernizării, adoptând modelele vestice atât în economie şi politică, cât şi în artă, cultură şi învăţământ. Pe de altă parte, contactul cu Occidentul i-a stimulat pe japonezi să-şi îndrepte atenţia şi asupra propriilor valori culturale; în această perioadă, de exemplu, a fost redescoperită literatura clasică şi au fost puse bazele etnologiei naţionale.

Kakuzō a studiat iniţial Politică şi Finanţe la Universitatea Imperială din Tokio, dar întâlnirea din 1879 cu Ernest Fenollosa ia trezit interesul pentru arta şi cultura veche japoneză şi asiatică. După absolvirea facultăţii, a fost numit responsabil cu restaurarea şi păstrarea vechilor temple shintō şi budiste şi cu promovarea educaţiei pentru artă la Ministerul Japonezal Culturii. Între 1887şi 1888 a petrecut un an în Statele Unite ale Americii, ca trimis special al guvernului pe probleme de cultură şi artă; la întoarcere, a fondat Şcoala de Arte din Tokio, al cărui decan a fost şi la care a ţinut cursul de istoria artei japoneze. Tot în această perioadă s-a implicat şi în mişcarea de revigorare a picturii tradiţionale, „Nihonga”, care era în pericol de a fi dată uitării şi înlocuită cu pictura în stil occidental.

În 1903 a scris, în engleză,The Ideals of the East with Especial Reference to the Art of  Japan. În această primă carte, publicată la Londra, Kakuzōa deplâns înapoierea Asiei faţă de Occident, făcând în acelaşi timp şi elogiul culturii japoneze pe care o considera cea mai avansată din Orient. Despre The Ideals of the East se poate spune că este expresia naţionalismului japonez din perioada cuprinsă între războiul sino-japonez (1894–1895) şi celruso-japonez (1904–1905).

În 1904, Kakuzōa răspuns invitaţiei Muzeului din Boston de a deveni consultantul secţiei de artă sino-japoneză, iar în 1910 a fost numit curatorul colecţiei de artă asiatică amuzeului. Astfel, până la sfârşitul vieţii, Kakuzōa continuat să călătorească între Japonia şi Statele Unite, petrecându-şi jumătate de an la Boston, iar pe cealaltă la locuinţa sa din prefectura Ibaraki.

La sfârşitul anului 1904, Kakuzō a publicat în America a doua sa carte,The Awakening of  Japan, iar în 1906,The Book of Tea (Cartea ceaiului). Această din urmă lucrare, scrisă în engleză şi publicată la New York, prezintă, într-o formă uşor de înţeles pentru occidentali, istoria ceremoniei ceaiului, influenţele ei asupra artei, dar şi asupra stilului de viaţă asiatic, în general, şi japonez în special, Kakuzō susţinând că arta ceaiului, născută în China, a atins perfecţiunea abia după ce a ajuns pe tărâmurile nipone.

De-a lungul întregii sale vieţi, Kakuzō a încercat să promoveze arta şi gândirea japoneză şi asiatică în Occident, văzând în schimburile culturale reciproce o cale de reconciliere a diferenţelor dintre cele două lumi. Cu toate acestea, nu poate fi negat faptul că lucrările sale, inclusiv Cartea ceaiului, poartă amprenta, pe de o parte, a panasiatismului, iar pe de altă parte a naţionalismului japonez al vremii, care le ştirbeşte din obiectivitate. Acest neajuns este însă compensat de limbajul poetic folosit de Kakuzō, a cărui putere de convingere a făcut din Cartea ceaiului una dintre lucrările de referinţă pentru ceremonia ceaiului. (Irina Holca)

 

 

facebookby feather

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>